If I were to sum up my last 2 months in one word, that would be alive.
All the things I've been through, all the things I witnessed, all the people I met, all the emotioions and reactions I had make me feel alive. From being very angry to extremly serene, from needing someone to being completely independent, from very healthy to kind of sick, from bored to very busy, from lonely to being in love, I experienced it all. And I am happy for everything that happened, every training I delivered, every meeting I attended, every conversation, every party, every walk, every sunset, every kiss, every new person.
I feel alive. I was never before aware of this feeling.
luni, 13 decembrie 2010
Alive
Publicat de Silvia la 23:50 0 comentarii
marți, 26 octombrie 2010
Pe una din strazile mele
"Ma trezesc luni de dimineata, ma imbrac, ies pe usa, inchid poarta, merg pe drum, nu vad ca e o groapa si cad in ea.
Ma trezesc marti de dimineata, ma imbrac, ies pe usa, inchid poarta, merg pe drum, nu vad ca e o groapa si cad in ea.
Ma trezesc miercuri de dimineata, ma imbrac, ies pe usa, inchid poarta, merg pe drum, vad ca e o groapa si cad in ea.
Ma trezesc joi de dimineata, ma imbrac, ies pe usa, inchid poarta, merg pe drum, vad ca e o groapa, o ocolesc si imi continui drumul.
Ma trezesc vineri de dimineata, ma imbrac, ies pe usa, inchid poarta, merg pe drum, ma intalnesc cu un vecin, vorbesc cu el, vad ca e o groapa, o ocolesc si imi continui drumul.
Ma trezesc sambata de dimineata, ma imbrac, ies pe usa, inchid poarta, merg pe drum, nu-mi dau seama ca groapa e acolo, o ocolesc si imi continui drumul.
Ma trezesc duminica de dimineata, ma imbrac, ies pe usa, inchid poarta si o iau pe alt drum."
Publicat de Silvia la 21:12 1 comentarii
duminică, 24 octombrie 2010
My perfect week in Sweden
I wish I could export the movie I have in my mind about my week in Sweden. I wish I could describe every feeling, every moment, every emotion. But I can't. I lost my writing skills long time ago. Still, I feel the need to write about it. To remember it. To treasure it.
Publicat de Silvia la 17:10 0 comentarii
joi, 7 octombrie 2010
Sheer happiness
Sheer happiness... Till now, I believed that sheer happiness means a collection of moments that appear every once in a while. I never thought it could be the background feeling, the one that is always present, no matter what I'm doing, no matter how I'm reacting to different situations, no matter what else is happenning around.
Publicat de Silvia la 18:51 0 comentarii
luni, 4 octombrie 2010
I miss you
I miss some people. The more I travel, the more people I meet, the more I increase my network, the more I miss the ones I truely connected with.
Publicat de Silvia la 00:14 0 comentarii
marți, 21 septembrie 2010
My sunscreen
Publicat de Silvia la 09:28 0 comentarii
miercuri, 7 iulie 2010
Din tren
Cand eram mica, imi doream sa fiu scriitor. Sa pot sa scriu povesti fascinante, in care cititorii mei sa se piarda si pe care sa le tina minte o viata intreaga. Cand eram mica, incercam sa scriu. Dar am crescut si am hotarat ca nu sunt suficint de buna si nici suficient de ambitioasa incat sa muncesc din greu pentru a deveni buna. Asa ca am abandonat. Din cand in cand, redevin mica si imi doresc sa fiu scriitor. Azi e unul din acele momente.
Sunt in trenul care ma poarta incet incet de la Bacau la Bicaz. Sunt inconjurata de pretutindeni de infinite nuante de verde. Oamenii nici macar nu se vad. Trec absenti, grabiti, ingrijorati. Ramane numai frumusetea verdelui, lumina covarsitoare a fulgerelor si zgomotul zguduitor al tunetelor. Stropii de apa au incetat sa se mai loveasca brutal de fereastra personalului. Acum sunt prea demni, prea multi, prea puternici. Se vad ca o perdea care ma protejeaza si ma expune in acelasi timp naturii.
Simt cum aerul rece patrunde in compartiment si ma poarta cu amintirile spre vremurile copilariei, cu ploi lungi, indelung asteptate si foi mari de tutun. Privesc spre dealurile impadurite si pasunile de fan, dar ma vad pe mine din trecut, pe mine din vis. Deja a incetat sa mai fie o banala calatorie cu trenul. A devenit o modalitate de a restabili legatura dintre mine si mine. A depasit cotidianul si lumescul, a devenit o poarta spre visare si ideal...
Ma pierd cu gandurile si amintirile in fiecare din imaginile care mi se succed in fata ochilor. Ascult cu atentie muzica ploii, a tastelor si a trenului – melodie pe care demult imi doream sa o aud, dar ce care nu-mi imaginam ca ma voi bucura atat.
Drumurile au mereu magia lor. Cel de azi m-a facut sa redevin mica si sa imi doresc sa fiu scriitor.
Publicat de Silvia la 15:08 0 comentarii