feelings :)

Camera nu e mare, maronie si cu geamuri imense, dar goala.... Nu e asa... E mare, intr-adevar. Dar peretii sunt colorati. Unul e crem, unul e jumatate rosu intens si jumatate maro inchis cu pete negre, altul e verde - un verde frumos, pasnic, armonic. Iar al patrulea perete este din geamuri, geamuri care se deschid spre exterior, dar care in ultima vreme au fost un pic stricate si nu m-au lasat sa le deschid. Acum, unul e larg deschis, iar altul e crapat, cum ar zice o colega de camera. Le va veni randul tuturor sa permita aerului intrus sa patrunda in interior si printr-o adiere blanda sau prea furtunoasa sa schimbe nuanta peretilor.

Si, evident, camera nu e goala. Nu are tot ce ii trebuie, ii lipseste chiar o parte foarte importanta. Numai ca inca nu s-a gasit lampadarul care sa se potriveasca cu stilul ciudatel, cu marimea camerei si cu celelalte obiecte din ea; inca lipseste lumina care sa puna in valoare stropii ciudati de culoare.... Oricum, ceea ce a uitat camera e ca soarele straluceste cel putin 10 ore pe zi, ore in care nu e stringenta existenta lampadarului. Culorile au uitat cum e mangaierea blanda a razelor de soare, dar incep sa isi aminteasca, incetul cu incetul. Poate ele au uitat de soare pentru ca oglinda din mijloc a dat dovada de un egoism crud si a reflectat toata lumina blanda inapoi, nelasand nici culorile si nici scheletul de pat ce sta undeva, ascuns, mic si timid. Numai ca azi oglinda a decis sa ia o pauza si sa lase lumina sa patrunda pentru a atinge si a evidentia cu mangaierea ei suava peretele verde.

Pe geam a intrat o frunza vesela de toamna...