acasa- amalgam de bucurii

Imagine a whorl... A whorl full of colours, full of passion, full of shapes. This is me right now. I'm home and everything is going just the way I want it. I'm happy to have friends in my OC, I lost weight, my father trusts me to drive all by myself, my parents are great and they understand my decisions, I finally managed to transmit to the others the passion I put and the energy I take from AIESEC, I took a decision concerning my future, I realised that avoiding people won't get me anything good and that I will heel faster if I am around them, not apart from them.

I'm so happy and I wish the whole world was happy with me. I received a cute mail from my best friend, I found out that my dear Cami will come back home for Christmas, my grandfather feels better, the apple we have for 3 months is still alive, I saw some old pictures from highschool....

carte, ceai, muzica, dichis...

Poate v-ati dat seama despre ce este vorba... Daca nu, o sa va spun eu. Pentru mine, este vorba de cel mai frumos loc din tara asta, despre cea mai tare idee de business, despre un loc de care ma leaga enorm de multe amintiri placute, despre un loc al regasirii si al descoperirii. E CARTURESTI. E unul (si cel mai important) din cele 2 motive pentru care imi era dor de Bucuresti, pentru care din cand in cand imi doream cu ardoare sa plec din Cluj si sa ma afund intr-o carte buna la o masa intersanta si cu un ceainic in fata. Iar acum, believe it or not, e in Cluj!

Cand am vazut ca s-a deschis Carturesti in mall, un zabet imens mi-a inundat fata si o ciudata senzatie de familiaritate mi-a patruns in suflet. Gata! Clujul e acasa pentru mine! Simplul fapt ca stiu ca e acolo, ca ma asteapta cu un ceai si carti bune de fiecare data cand sunt foarte trista sau, dimpotriva, extrem de entuziasmata, simplul fapt ca locul meu preferat din tara exista acum si in Cluj, simplul fapt ca trebuie sa cobori niste scari pentru a ajunge in ceainarie si ca vezi pe raft cele mai faine carti ever ma face sa zambesc, sa fiu fericita si sa ma simt ACASA in Cluj!

decizii

Prefer sa nu spun ca nu am vointa... As spune mai degraba ca vointa este caracterizata, ca toate celelalte resurse, de raritate. Si tocmai din eceasta cauza trebuie sa am grija in ce scopuri o folosesc pentru a nu se termina prea repede. Ieri am luat o decizie (de fapt mai multe, dar toate cu acelasi scop: sa nu mai fiu trista pana prin martie) care implica o doza mare de vointa. De unde oare o sa o iau? Inca mai caut raspunsul.Poate, printr-o minune sau poate pur si simplu prin obisnuinta, o sa imi internalizez deciziile de ieri si o sa mi le respect. Desi nu ma asteptam, aseara am facut primii doi pasi.

Primii doi pasi care de obicei sunt cei mai grei. Si nu a fost unul singur, ci doi... si eu venit relativ involuntar (banuiesc ca asta inseamna ca o sa ma tin de deciziile mele). Cu toate acestea, azi subconstientul meu m-a tradat... Am avut cel mai ciudat vis din ultima vreme, dar care m-a facut extrem de zambareata si de fericita in mometul in care m-am trezit... si foarte dornica sa live life to the maximum. A fost un vis in care se intampla exact opusul a ceea ce imi propusem eu si care m-a facut sa ma simt exact asa cum nu ar fi trebuit. Nu imi lace cand subconstientul meu nu e de acord cu mine... Imi mai trebuie inca o doza de vointa ca sa pot sa il convng si pe el de ceea ce cred ca imi e mai bine... Si de unde sa iau atata vointa?

Gandirea mea destul de orientata spre soutii imi spune ca vointa asta e totusi o resursa substituibila... cu un pic de orgoliu. Asa ca o sa ma inarmez cu un strop ceva mai mare de orgoliu si o sa trec si peste asta!

Confused, but ever smiling :)

something I needed to say

I hope somebody hears this... I would say it, but they are "too busy" to do it.
Stop being too busy! Stop giving up at the others just because you are too busy!

distance

One of the words that describes me pretty well is "change". I like to change often the environment around me, to change my look, the way I act around people. Generally, I manage change successfully.

However, there is one type of change that I really don't like... And it takes me so long to accept it. It's about the distance between me and my friends that sometimes appears because of external factors. I don't like it, I try to respect it, but it's so hard for me to do it without a negative attitude. I'm pretty much aware that I should be more supportive and try not to take it personally, but there comes a time when it pops into my mind that friendship is a two ways street.

Looking back at the beginning of the summer, at my dreams back then I realise that now some of them came true. Unfortunately, it's not at all what I expected. More than that, the situation that I have to handle now makes me feel guilty. Guilty because I feel that at some point those around me were hypocrites just because they had to stick to the initial plan and didn't have the guts to do what they actually want. Now, this doesn't happen anymore. However, something else appeared: the distance....

And again it pops into my mind something I was thinking one night at Semenic... I resent the person that did this to what I wanted. Hopefully, the energy I have when it comes to working in AIESEC or for school will make me forget the feelings I have right now... Things will be better... I just have to find the resources inside me to smile sincerely, to respect and to understand.

Cu o floare nu se face primavara, dar cu un zambet da?

In seara asta am vazut primii fulgi de zapada. M-am simtit pierduta si coplesita de fericire atunci cand m-am uitat in sus si am simtit cum ma inunda fulgi timizi de zapada. A fost finalul unei zile cu multe incercari si inceputul alteia care isi striga inca de pe-acum sfarsitul.

Sunt fericita. Zambesc. Incerc sa impart cu toti buna dispozitie. Nu reusesc tot timpul. Lucrez ceea ce imi place. Absolut fiecare lucru din viata mea este in momentul asta asa cum mi-l doresc. Imi place ce fac la scoala, imi place ce fac in AIESEC, imi plac echipele cu care lucrez, imi place sa ma uit prin poze vechi, imi place sa retraiesc amintiri, imi place sa vorbesc cu prietenii mei.

Inainte gaseam sentientul de implinire sau fericire superficial. Dar acum imi dau seama cat e de complex. Si cat de mult seamana cu fractalii. In sfarsit imi dau seama cat de importanta e pasiunea in viata mea. Am infirmat raspunsul negativ pentru intrebarea pusa intr-o doara intr-o dupa-amiaza oarecare de un bun prieten. Raspunsul sec, un pic tacut, plecat in jos care a produs un ecou adanc in mine e in sfarsit infirmat....

Mi-e bine! Si pot spune asta cu cea mai mare sinceritate de care pot da dovada in momentul asta! P.S: E 3 AM si tati imi explica pe mess cum trebuie sa construiesc o roata... Ain't it funny?

One step closer...

It's so hard to try and write down what I feel right now... I'm happy, scared, satisfied, confident. I waited so long for this moment... And the most important thing about it is that I finally saw what I needed to feel. I saw in Ale's eyes that she trusts me, that they trust me. Now I'm a mix of intense feelings and unclear thoughts, of dreams that come true, of passion that won't be wasted on unworthy things or persons, like it was in the last two weeks.

I have a huge smile... I don't know if the others can see it, but I'm pretty sure that they feel it. It's like the smile you have when you see a mountain in front of you and you know that with a little bit of effort you can climb it. All it takes is trust, self-confidence, friends to work with, a lot of passion and fun!

revealing day

Astazi mi-am dat seama cat am crescut. Cat de mult am progresat in ultimul an, cat am invatat, de cate prejudecati am scapat si cum standardele mele inalte au devenit parca mai umane, dar in acelasi timp mai solide si mai usor de atins.


M-am surprins pe mine azi cu cata hotarare mi se articulau gandurile, cu cata pasiune mi-am imaginat ce va veni, cat de mult simt ca sunt gata sa dau din mine pentru a lucra pentru o confernta. Nu m-am simtit nicicand atat de motivata si nici atat de constienta de plusurile si minusurile pe care le am. Si partea buna e ca stiu cum sa mi le gestionez, cum sa imi dezvolt partile bune si cum sa traiesc cu cele mai putin tari, pana cand va trebui s amai lucrez la ele ca sa nu ma deranjeze. Sunt uimita ca acum sunt in sfarsit gata sa imi asum punctele tari si sa incerc sa le exploatez prin ceea ce fac.

Trebuie sa spun ca felul in care sunt acum se datoreaza AIESEC-ului si prietenilor pe care mi i-am facut aici. Scriam in ultima aplicare pe care am completat-o: "AIESEC is part of my life. It brought me joy, success, sadness and from time to time frustrations, but the most important thing for me is that now I have new perspectives, new plans, new standards, new friends." Sunt sigura ca sunt pregatita sa infrunt ceea ce o sa vina de acum inainte, indiferent daca va fi vorba de a face ceea ce imi doresc sau de a accepta o decizie a unor oameni care cred ca fac ceea ce e bine. Sunt sigura ca acum sunt suficient de matura incat sa pot lua tot ce e mai bun din ceea ce mi se intampla si ca voi sti sa reactionez atunci cand aripile frante si un pic blegute se refac.

Astept curioasa si amuzata ziua de marti :)

happy to be have them in my life

2 cups of Rooibos Orange, an unexpected hug from someone I care about, a talk with my best friend, a phone call from my favorite cousin :)