Cu o floare nu se face primavara, dar cu un zambet da?

In seara asta am vazut primii fulgi de zapada. M-am simtit pierduta si coplesita de fericire atunci cand m-am uitat in sus si am simtit cum ma inunda fulgi timizi de zapada. A fost finalul unei zile cu multe incercari si inceputul alteia care isi striga inca de pe-acum sfarsitul.

Sunt fericita. Zambesc. Incerc sa impart cu toti buna dispozitie. Nu reusesc tot timpul. Lucrez ceea ce imi place. Absolut fiecare lucru din viata mea este in momentul asta asa cum mi-l doresc. Imi place ce fac la scoala, imi place ce fac in AIESEC, imi plac echipele cu care lucrez, imi place sa ma uit prin poze vechi, imi place sa retraiesc amintiri, imi place sa vorbesc cu prietenii mei.

Inainte gaseam sentientul de implinire sau fericire superficial. Dar acum imi dau seama cat e de complex. Si cat de mult seamana cu fractalii. In sfarsit imi dau seama cat de importanta e pasiunea in viata mea. Am infirmat raspunsul negativ pentru intrebarea pusa intr-o doara intr-o dupa-amiaza oarecare de un bun prieten. Raspunsul sec, un pic tacut, plecat in jos care a produs un ecou adanc in mine e in sfarsit infirmat....

Mi-e bine! Si pot spune asta cu cea mai mare sinceritate de care pot da dovada in momentul asta! P.S: E 3 AM si tati imi explica pe mess cum trebuie sa construiesc o roata... Ain't it funny?