decizii

Prefer sa nu spun ca nu am vointa... As spune mai degraba ca vointa este caracterizata, ca toate celelalte resurse, de raritate. Si tocmai din eceasta cauza trebuie sa am grija in ce scopuri o folosesc pentru a nu se termina prea repede. Ieri am luat o decizie (de fapt mai multe, dar toate cu acelasi scop: sa nu mai fiu trista pana prin martie) care implica o doza mare de vointa. De unde oare o sa o iau? Inca mai caut raspunsul.Poate, printr-o minune sau poate pur si simplu prin obisnuinta, o sa imi internalizez deciziile de ieri si o sa mi le respect. Desi nu ma asteptam, aseara am facut primii doi pasi.

Primii doi pasi care de obicei sunt cei mai grei. Si nu a fost unul singur, ci doi... si eu venit relativ involuntar (banuiesc ca asta inseamna ca o sa ma tin de deciziile mele). Cu toate acestea, azi subconstientul meu m-a tradat... Am avut cel mai ciudat vis din ultima vreme, dar care m-a facut extrem de zambareata si de fericita in mometul in care m-am trezit... si foarte dornica sa live life to the maximum. A fost un vis in care se intampla exact opusul a ceea ce imi propusem eu si care m-a facut sa ma simt exact asa cum nu ar fi trebuit. Nu imi lace cand subconstientul meu nu e de acord cu mine... Imi mai trebuie inca o doza de vointa ca sa pot sa il convng si pe el de ceea ce cred ca imi e mai bine... Si de unde sa iau atata vointa?

Gandirea mea destul de orientata spre soutii imi spune ca vointa asta e totusi o resursa substituibila... cu un pic de orgoliu. Asa ca o sa ma inarmez cu un strop ceva mai mare de orgoliu si o sa trec si peste asta!

Confused, but ever smiling :)