Strange mood

Toata lumea pleaca. E o forfota de nedescris in camin. Peste tot frigidere, masini burdusite cu tot felul de obiecte, oameni care se imbratiseaza grabit si isi ureaza vacanta placuta. Pana si camera noastra incepe sa fie goala... Roxi a plecat acasa, Anabelle e la Rares, dulapul Soniei a plecat.

Simt ca ar trebuie sa fiu mai fericita, dar e ceva ce ma determina sa imi pastrez in privire tristetea. E poate faptul ca prietenii mei cei mai buni nu o sa mai fie in fiecare zi la anul, unii nu o sa mai fie deloc in tara, iar alti oameni... alti oameni o sa fie doar prieteni din pacate.

Ma pregatesc pentru cea mai exotica, plina de nou si de entuziasm vara a vietii mele. Si tocmai de aceea se pare ca in mod involuntar fac bilantul pentru anul care a trecut. Ce s-a intamplat din octombrie si pana in iunie... muuuuuuulte, foaaaaaaaarte multe. Cred totusi ca in total o sa ies pe plus, ca lucrurile faine de anul asta le-au surclasat pe cele mai putin placute. Pentru ca pana la urma totul a fost bine.

Ma gandesc la cum a evoluat atmosfera in camera noastra (de la 3 best friends la tensiune apasatoare pe care am mascat-o cu deosebita eleganta din nou la 3 best friends), ce mi s-a intamplat in AIESEC (MCC, LCC2, SprinCO, Global Village), la prietenii pe care mi i-am facut, la oamenii care au intrat si au iesit din viata mea... Nu stiu de ce, am impresia ca azi e 31 decembrie... e o zi a bilantului, a dorintelor. Si poate pentru ca am senzatia ca e 31 decembrie simteam nevoia unui "proper good bye" cum mi-a zis azi cineva. Unul pe care mai mult sau mai putin voit nu o sa il am.

Ma simt ciudat... pentru ca stiu ca la anul, cand ma voi intoarce, nu va mai fi nimic din ce a fost in ultimii 2 ani. O sa fie ceva cu totul si cu totul nou. O sa fiu eu care am trait o vara minunata intr-o echipa internationala, o sa fiu in ultimul an gandindu-ma la licenta, o sa ma pregatesc de X, Anabelle o sa fie in Franta (sper din suflet), Roxi nu o sa mai fie aici zilnic, posterul de pe perete cu SprinCO va trebui inlocuit cu altceva, AIESEC o sa mai fie atat de putin, o sa fie clar primul meu job. De fapt, cred ca de asta mi-e un pic teama. Ca la anul imi voi schimba rutina si nu stiu inca cu ce...