inimi de vanzare

Maine e val day. Poate de-asta am vazut zilele trecute intr-un supermarket o inima imensa. Atat de mare incat nu o puteam cuprinde in brate; nu stiu daca avea loc pe patul meu din camin. Am stat si m-am uitat la ea cateva minute... imi doream sa o am. Inca imi mai doresc. Imi doresc o inima atat de mare incat sa imi iasa din corp si care sa poata ierta si accepta mai mult decat o face acum.

Ma tot gandesc cum sunt persoanele care daruiesc o inima atat de mare. Incerc sa imi imaginez cum e sa ai o inima imensa si sa o daruiesti pe toata. Oare nu ramai gol? Sau dimpotriva, simplul fapt ca o dai cu atat de multa dragoste va face ca inima ta sa creasca si mai mult desi ai daruit-o? Cred ca pana la urma ramai fara ea numai atunci cand vezi ca cei care o primesc nu o mai vor... ca se joaca cu ea si apoi o arunca sau, si mai bine, ti-o returneaza intr-un ambalaj frumos spunand... ne pare rau, de acum inainte nu mai avem nevoie de ea, am gasit ceva mai bun.

Sunt inimi de vanzare pe peste tot... Probabil sunt inimile aruncate. Probabil cineva le gaseste si le aduna pe toata si incearca sa faca din bucati rupte si din cioburi inimi noi... Inimi noi care arata la fel, dar care pe dinauntru nu prea mai au nimic... Insa aparenta e cea care conteaza pentru ca toata lumea cumpara inimi... Ma intreb din nou ceva... Oare cumpara inimi sau incearca sa se amageasca crezand ca inima respectiva vine ambalata cu tot cu sentimente?

Sunt inimi de vanzare peste tot... Dar cate inimi de daruit mai sunt?