Cand eram mai mica, oamenii mari imi spuneau sa ma port cu ceilalti asa cum as vrea sa se poarte ei cu mine. Si am incercat sa ii ascult (din cand in cand, chiar imi iesea). Ce au uitat sa imi spuna parintii, matusile si educatorii a fost ca oamenii sunt diferiti si ca au alte asteptari/alte nazuinte/alte nevoi decat am eu.
Stim cu totii (sau cel putin am auzit) ca oamenii nu sunt la fel. Insa a auzi si a constientiza e o mare diferenta. Eu inca mai descopar ca oamenii sunt diferiti. Am experimentat pana acum oameni cu un bagaj intelectual diferit, din tari diferite, cu stiluri de lucru diferite, cu gusturi diferite, reactii diferite in anumite situatii. Si trebuie sa recunosc ca cel mai dificil imi este sa inteleg reactiile diferite de ale mele la anumite situatii. Imi ia mult timp, dar si cand inteleg, nu mai uit. Ramane acolo, intiparit pentru mult timp. Si nu numai ca ramane, dar si produce o adaptare.
In proces de adaptare (unul reusit sa speram)...
joi, 21 ianuarie 2010
Lectii de viata
Publicat de Silvia la 22:32
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu