Anul acesta stau la etajul 7. Si m-am mutat aici dupa ce am stat 6 luni la parter. E o mica diferenta de perspectiva. E interesant cateodata sa vezi privirea de ansamblu si sa nu iti mai ratacesti ochii pe trunchiurile noduroase ale copacilor din fata geamului.
Din cand in cand, fac o scurta pauza de cateva secunde si ma uit pe fereastra. Se vede lacul (acum e inghetat si oamenii patineaza pe el), mall-ul, cateva cladiri de apartamente si, daca nu e ceata, un deal. Ce imi atrage atentia de fiecare data e blocul grena (nu stiu daca asta e culoarea care sa il descrie cel mai bine, dar eu asa il vad). E un bloc cu vreo 7-8 etaje (eu le vad numai pe cele 5 situate deasupra copacilor) si, cel mai important, cu mansarda. E unul din putinele blocuri din Cluj care au mansarda (cel putin, din cate am vazut eu).
Privind pe geam si vazand mansardele (in care, din fericire nu am vazut locatarii, deci nu au povesti) imi imaginez viitorul. E un viitor fericit, frumos, linistit. "Mansarda" reprezinta oaza mea de confort si pace, locul in care ma vor astepta pereti frumos colorati, poze cu cei dragi si locurile prin care m-am perindat, carti citite sau in curs de a fi explorte, colectia de carti de calatorie, un catelus mic, dragalas si frumos mirositor, scaune comode, Leady, Toto si Clementina, o azalee rosie, un Wii, lotiunea de cirese si vanilie si parfumul cald de liliac. "Mansarda" e locul in care gatesc pentru cei dragi, unde experimentez prajituri noi in fiecare saptamana, unde se mai incing din cand in cand un joc de remmy sau UNO, unde exista un vin bun pe care il savurez cu oameni la care tin, unde fac schimb de zambete sincere cu cei pe care ii iubesc.
"Mansarda" e cu siguranta acasa unde voi veni dupa o zi de serviciu sau dupa o conferinta sau dupa o vizita la Calarasi. "Mansarda" e acasa pentru mine asa cum imi doresc sa fiu - un om calm, care vede frumusetea din jur si esenta in oamenii de care e inconjurat. "Mansarda" e acasa unde e armonie - ceea ce imi doresc cel mai mult. "Mansarda" e acasa unde se vor naste (ca niste iepurasi) ideile pentru proiectele mele educationale care vor schimba in mod iremediabil vietile unor adolescenti. "Mansarda" e locul in care fac ce trebuie, cand trebuie fara sa mai comentez si fara sa ma mai caut scuze. "Mansarda" e acasa unde sunt fericita. "Mansarda" e acasa unde am motiv sa pregatesc crema de caramel cu banane si inghetata de vanilie. "Mansarda" e o stare de spirit mai mult decat un loc.
Mansarda e un vis pe care il am de fiecare data cand privesc pe geam. Si e un vis atat de frumos, incat i-am pus un deadline (iulie 2010) si l-am transformat in obiectiv. Am inceput deja sa lucrez pentru "mansarda". Zilele acestea ii pun temelia, pentru ca vreau ca pana in vara sa fie gata. E frumos sa lucrez pentru a-mi atinge un vis. Imi da putere si ma trezesc cu un zambet sincer in fiecare dimineata.
marți, 26 ianuarie 2010
Privind pe geam
Publicat de Silvia la 13:22
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu