Am ajuns in Calarasi acum cateva ore. Si totul e la fel. La fel cum era acum 1 luna, acum 1 an, acum 5 ani. Timpul a stat in loc in casa mea. Si e bine. Cu siguranta aici e centrul zonei mele de confort, locul de unde imi iau energie si speranta. Aici fug de restul lumii, fug de tot ceea ce nu imi place sau ma doare, fug de esecuri si de neimpliniri. In ultimele 3 luni am venit prea des acasa. Am fugit prea mult. Sper ca acum sa fie ultimul popas.
Masina s-a stricat in august si acum e in sfarsit reparata. Eu de ce nu as fi la fel?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu