Apatie de iarna

Daca ar fi sa descriu ziua de ieri in cateva cuvinte, ar fi foarte simplu "Nu-mi pasa". Ieri nu am mai fost nici macar trista. Pur si simplu nu-mi pasa. De nimic. Activitatea preferata: uitatul la/prin flori. Nu mi-a placut. In primul rand pentru ca nici macar nu voiam sa ma simt altfel. In al doilea rand pentru ca nu am facut niciun efort sa ma simt altfel. Si in al treilea rand... nu e un al treilea rand, dar parea incompleta enumerarea.

Apatia mea de iarna e meteodependenta. Dupa ce miercuri a fost o zi delicios de alba prin Bucuresti, cu lupte acerbe pentru a-mi pastra echilibrul si a inota prin nameti, ieri a plouat. A plouat mereu, murdar si agasant. A plouat atat de mult si de tare incat nici macar nu am mai vrut sa ma tina in brate... voiam doar sa stau singura, absenta, nepreocupata intr-un colt si sa ma uit la/prin flori. Cred ca apatia de ieri a fost o noua forma de a claca...

O sa incerc sa ma feresc de acum inainte de apatia de iarna. Dar daca cumva tratamentul preventiv cu infuzie de culoare si zambete nu merge, o sa fac rost de echinacea pentru suflete un pic sucite. Si daca nu o gasesc, o sa o cultiv singura si o sa deschid un Plafar pentru alt fel de afectiuni. Asa ca ori ma feresc de apatie de iarna ori devin antreprenor.