Eu pun de obicei multe intrebari. Si de obicei sunt egoista. Iar zilele astea, cand nu am absolut nicio activitate, sunt acasa si totul se invarteste in jurul meu si al dorintelor mele (mai cu seama culinare), imi pun din ce in ce mai multe intrebari. De cele mai multe ori despre mine... ca sa nu par barfitoare si sa imi satisfac nevoia de a fi centrul universului :D
Intrebarea de ieri a fost legata de blogul meu. De ce in ultima luna de postez asa de des? Motivul e foarte simplu. Acum, blogul e partenerul meu de conversatie, e "colega mea de camera". Anul trecut, de prin iulie si pana in decembrie am fost suficient de norocoasa incat sa am niste colege de camera geniale cu care eram perfect compatibila in materie de chestii random. Acum, au disparut colegele de camera si, colac peste pupaza, a disparut si persoana care ma asculta din simplul motiv ca ma iubea. Asa ca acum chestiile random (care privesc aspecte mai mult sau mai putin existentiale) sau revelatiile cum le ziceam acum vreo 2 ani plutesc haotic prin creierul meu si fac absolut imposibila orice incercare sau incercare de incercare a organizarii gandurilor. Cum sunt o persoana orientata spre solutii, dupa o indelunga meditatie a subconstientului meu (de care am aflat ulterior) , am gasit raspunsul: LET THEM OUT! Si cum orice raspuns cumsecade, vine insotit cel putin de o intrebare aditionala, evident ca urmatorul gand a fost: unde sa le eliberez? In ce lume larga? Si tot subconstientul meu a venit cu solutia: blogosfera (doar sunt atat de multe informatii pe net, care mai de care mai irelevante... nimeni nu o sa fie afectat major daca mai postez si eu cateva ganduri dezordonate)
Si uite asa m-am pornit sa scriu despre revelatii, AHA moments, lucruri care imi mai plac sau care nu, chestiile esentiale care imi consuma energia atat timp cat sunt in interiorul creierasului meu. Si trebuie sa recunosc ca ma simt ceva mai usurata (psihologic vorbind)... ca si cum as face o cura de detoxifiere. Si daca tot am spus ce am avut de spus, e timpul sa ma intorc la invatat :(
Intrebarea de ieri a fost legata de blogul meu. De ce in ultima luna de postez asa de des? Motivul e foarte simplu. Acum, blogul e partenerul meu de conversatie, e "colega mea de camera". Anul trecut, de prin iulie si pana in decembrie am fost suficient de norocoasa incat sa am niste colege de camera geniale cu care eram perfect compatibila in materie de chestii random. Acum, au disparut colegele de camera si, colac peste pupaza, a disparut si persoana care ma asculta din simplul motiv ca ma iubea. Asa ca acum chestiile random (care privesc aspecte mai mult sau mai putin existentiale) sau revelatiile cum le ziceam acum vreo 2 ani plutesc haotic prin creierul meu si fac absolut imposibila orice incercare sau incercare de incercare a organizarii gandurilor. Cum sunt o persoana orientata spre solutii, dupa o indelunga meditatie a subconstientului meu (de care am aflat ulterior) , am gasit raspunsul: LET THEM OUT! Si cum orice raspuns cumsecade, vine insotit cel putin de o intrebare aditionala, evident ca urmatorul gand a fost: unde sa le eliberez? In ce lume larga? Si tot subconstientul meu a venit cu solutia: blogosfera (doar sunt atat de multe informatii pe net, care mai de care mai irelevante... nimeni nu o sa fie afectat major daca mai postez si eu cateva ganduri dezordonate)
Si uite asa m-am pornit sa scriu despre revelatii, AHA moments, lucruri care imi mai plac sau care nu, chestiile esentiale care imi consuma energia atat timp cat sunt in interiorul creierasului meu. Si trebuie sa recunosc ca ma simt ceva mai usurata (psihologic vorbind)... ca si cum as face o cura de detoxifiere. Si daca tot am spus ce am avut de spus, e timpul sa ma intorc la invatat :(
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu