Candva Hemingway a scris o nuvela in 6 cuvinte: "De vanzare: pantofi de bebelusi, nepurtati!" despre care a declarat ca a fost cea mai buna opera a sa.

Sunt cuvinte care m-au facut sa simt, m-au facut sa imi amintesc si sa judec oameni pe care ii iubesc. Mi-au intiparit pe fata un zambet trist si m-au facut complet incapabila sa privesc pe cineva in ochi... imi spun din nou ca nu e drept...

Am putut sa creez in mintea mea si o poveste relativ frumoasa sau cel putin lipsita de tristete, dar cumva nu pot sa inclin inspre ea. Parca nu ma convinge suficient de mult.

Ce-a vrut sa spuna Hemnigway???