Duminica dimineata

M-am trezit cu 5 minute inainte sa sune ceasul (ce bine e!!! ma simt de parca as fi castigat o lupta esentiala cu cel mai mare inamic al meu- alarma de la telefon). Se anunta o zi buna, cel putin pana deschid geamul si ma incearca o senzatie de confuzie. Sentimentul in sine nu ar fi atat de important, cat mai ales intensitatea lui. E doar o dimineata care miroase a vant de primavara si-n care cativa fulgi mici si rataciti au decis sa iasa la o plimbare absolut haotica prin Clu. De ce las miscarea asta browniana a fulgilor sa ma afecteze atat de tare si sa ma simt confuza? Offff! Acum sunt si mai confuza...

Poate pentru ca asociez fulgisorii cu gandurile mele. Cu cat vorbesc mai mult cu oameni, cu cat le ascult mai povestile, cu atat se produc mai multe conexiuni, vin mai multe idei si se cimenteaza anumite credinte. Ieri a fost o zi importanta in progresul constructiei mele mentale :)