Ieri cerul era de un albastru tupeist. Indiferent de cat de gri si labartati erau norii, cerul acela proaspat si plin de viata, impreuna cu cate o raza de soare (mai mult sau mai putin discreta) tot reuseau sa patrunda pana la umilii muritori si sa le creasca depozitul de speranta.
Ieri mirosea a zambile si ghiocei. Demult nu am mai vazut atat de multa intensitate in frumusetea din centimetrii patrati ai vaselor din florariile de la coltul strazii.
Azi e un soare atat de puternic incat se foloseste de norii albi ce il acopera intocmai ca de o oglinda. E din ce in ce mai multa lumina si simt din ce in ce mai multa caldura.
Azi adie un vant discret cu o poveste frumoasa pe care o poti auzi numai daca ii asculti cum trebuie tacerea.
Azi miroase a primavara!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu